Paul Hitter: „Când ești artist, trebuie să mergi invers decât turma“

Pictorul român apreciat internațional nu s-a încurcat cu jumătăți de măsură atunci când a fost vorba de opera sa. Independent și însetat de cunoaștere, Paul Hitter a refuzat compromisul și alinierea la standardele impuse de mase și a reușit să-și creeze un stil unic, inconfundabil, prin care transmite emoții, trăiri și situații ce pornesc din cultura romă și ajung la realitatea globală. Artistul expresionist balcanic povestește cum își împarte viața și succesul între București și Los Angeles și își amintește de începutul său profesional și călătoriile inițiatice. Tipadelasocio s-a întâlnit cu Paul Hitter pentru a afla riscurile și provocările meseriei sale.

Paul Hitter. foto Dragos Cristescu

Picturile tale multiculturale au atât componente tradiționale cât și globale și au fost expuse în diverse colțuri ale lumii. Ai simțit o diferență între cum ești perceput și primit în România versus cum te privesc oamenii în străinătate?

Da. În America, de exemplu, oamenii au mult mai mult respect pentru artă și pentru artiști, în general. În România, de cele mai multe ori când spui că ești artist, oamenii încep să râdă de tine.

De ce?

Pentru că e mentalitatea aia românească: trebuie să ai carnet, o mașină și, eventual, o vilă, ca să fii om. De ce faci tu artă? Cum faci bani? În foarte multe medii ești privit ca un fel de ratat când spui că ești artist. În America, am fost plăcut suprins să văd că intrau în galerie oameni de toate categoriile sociale, oameni care admirau arta. La noi, în foarte multe cazuri, dacă ar putea, ar purta tablourile pe stradă. Dar, cum vizitele la domiciliu nu se mai poartă ca pe vremea lui Ceaușescu, de ce și-ar cumpăra un tablou? Ca să-l arate cui? Nu mai au parte de status.

The Cheating Husband. Paul Hitter

The Cheating Husband

Money

Money

E vorba de ostentație aici? Cumpărăm ca să arătăm?

Da, și e vorba și despre nivelul de trai și de educație. Sunt oameni care n-au crescut cu un tablou în casă sau dacă au crescut cu un tablou în casă, acela arăta un peisaj cumpărat din Obor sau nu știu ce pește, pe când afară, ei au tablouri lăsate moștenire de la bunici, străbunici, e o întreagă cultură în spate. În Occident, oamenii și-au cam rezolvat plăcerile primordiale, casă, mașină, și cumpără artă pentru plăcerea lor.

Cum i-ai descrie pe cei care îți cumpără tablourile și îți apreciază arta?

În general, sunt cei care n-au grija zilei de mâine, dar am fost plăcut suprins să vină la mine și oameni care și-au strâns bani ca să-și cumpere un tablou. Sunt dezamăgit că la foarte multe expoziții vin mulți artiști care se cunosc între ei. Tu vii la mine, eu vin la tine, și așa umblă în gașcă. Eu sunt mai solitar, sunt lupul singuratic, pentru că am observat că amicițiile astea nu-ți aduc nimic. Ei, umblând în gașcă, accesează tot felul de fonduri și, practic, cu asta supraviețuiesc pentru că foarte mulți vând rar sau vând prost și atunci umblă în gașcă și vânează oportunități: mai o sponsorizare, mai un ICR.

Am văzut că și pe Facebook ai postări destul de tranșante și nu ți-e frică să spui lucrurilor pe nume și să-ți exprimi ideile indiferent de ce spun ceilalți, dacă le convine sau nu.

Cumva, s-a revenit la ceea ce era după ’90. Sunt mulți care au aceleași păreri ca și mine, doar că le e frică să dea și un like pentru că vede nu știu cine că au dat like-ul și pierd nu știu ce.

Am impresia că dacă faci compromisul ăsta, se va vedea și în lucrări. Oamenii nu-și dau seama că ei lucrează cu sufletul, iar dacă ai un suflet murdar și pătat cu chestii dintr-astea, poți să te lași de meserie. Desigur, sunt artiști în cazul cărora ochiul a păcălit mintea privitorului. Efectiv, ei își fac o meserie din asta, nu mai au timp să lucreze. Dacă te duci în expoziții sau în ateliere, au ateliere goale, ceea ce e o problemă foarte mare. Sunt tot felul de tipologii. Un tip, de exemplu, e de joi până duminică în cluburi, pentru că și-a făcut o nișă și trebuie să fie acolo. Și atunci e clar că nu mai ai când să lucrezi, la fel și dacă te strângi toată ziua cu prietenii să bei și să fumezi o iarbă și să mergi la vernisaje. Eu n-am mai fost la vernisaje de nu știu când. N-am nevoie să merg acolo ca să fiu văzut.

Paul Hitter in atelier

Eu nu pictez niciodată când beau, iar iarba nu s-a lipit de mine. La facultate, în Germania, colegii se uitau colegii la mine și nu le venea să creadă că eu nu fumez. Mi se pare o de lipsă de respect față de tine și față de ceea ce faci. Cred că trebuie să găsești în tine resursele, nu să te ajuți sau, dacă te ajuți, să faci altceva. Eu ascult muzică, citesc. N-am putut să zic că inspirația vine de la iarbă pentru că te văd pe tine triplu și zic „Mamă, ce tare“. În plus, cei care fumează iarbă se aplatizează cerebral.

Paul Hitter in atelier

Dacă tot ai menționat, unii artiști apelează la droguri și alcool spunând că astfel își sporesc creativitatea, iar substanțele acestea le deschid noi orizonturi. Ce părere ai?

Eu nu pictez niciodată când beau. Normal că îmi place să ies la un șprit cu prietenii. Iarba nu s-a lipit de mine. Am avut chiar o fază la facultate în Germania. Se uitau colegii la mine și nu le venea să creadă că eu nu fumez iarbă așa că m-au adus în stadiul în care la o petrecere de Crăciun era o cutie plină cu iarbă și am început să-mi fac țigări una după alta să văd ce se întâmplă. Bineînțeles că mi-a fost rău. Oricum, mi se pare o de lipsă de respect față de tine și față de ceea ce faci. Cred că trebuie să găsești în tine resursele, nu să te ajuți sau, dacă te ajuți, să faci altceva. Eu ascult muzică, citesc. N-am putut să zic că inspirația vine de la iarbă pentru că te văd pe tine triplu și zic „Mamă, ce tare“. În plus, cei care fumează iarbă se aplatizează cerebral.

Sunt consumatori care au devenit legume, au părăsit facultatea, jobul și viața socială.

Da. Și s-a declanșat o modă: artistul modern care trebuie să fie semidepresiv. Să se vadă și în lucrări asta, să fie abstract, conceptual, să fie și intelectual dar și neînțeles și supărat, să fumeze iarbă și să umble neîngrijit, dar, totuși, à la Pulp Fiction. E un melanj, o spoială. Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul.

Cumva, faptul că artistul pare a avea probleme și dileme e atrăgător pentru cei care, la rândul lor, consideră că au necazuri și, astfel, rezonează cu ce i se întâmplă artistului.

Am văzut și oameni cu probleme reale. De exemplu, un tip ieșit din orfelinat picta icoane pe stradă, pe Dorobanți. L-am revăzut după șase luni și omul pleca în America. Pentru mine, ăla e un om cu probleme care nu a ajuns să se piardă în cârciumi și droguri, nici nu avea resursele necesare. A stat pe stradă, a pictat icoane, l-a văzut cineva. Pentru mine, el era un om cu probleme și nu era atât de supărat. Sunt un pic artificiale supărările astea.

Cum ai decis să pleci din România pentru prima oară? Te-a nemulțumit ceva? Ai simțit că îți lipsește ceva?

În 2004, când am plecat, eram nemulțumit, în primul rând, de sistemul educațional din România. Am fost la Tonitza și, când am intrat la Arte, ajunsesem să fac din nou naturi statice, ceea ce făcusem tot liceul. Apoi, trebuia să facem sport. Am rămas restant la educație fizică pentru că nu m-am dus, le-am spus că joc fotbal dar nu vin la facultatea de artă ca să fac sport, mi se părea o aberație.

Apoi, clar, a fost și mirajul Vestului. Ca artist, cred că trebuie să faci o călătorie inițiatică, să vezi alte locuri. La 21 de ani am plecat, am vrut să vânez. Acum mă uit la tot felul de oameni care pleacă în călătorii să vadă, să cunoască, dar, mi se pare că mulți dintre ei se întorc la fel de goi cum au plecat. Vor doar să bifeze un status: „Domne, am călătorit, am văzut lumea“. Apoi pun tot felul de poze pe Facebook. Dar cu ce s-au ales?

Tot un fel de ostentație.

Da. Eu am vrut să studiez în străinătate. Am încercat mai întâi la Viena, dar acolo erau studiile cu taxă, așa că am plecat la o prietenă de familie în Germania, în München, și m-am dus la facultate, am dat peste un profesor care m-a plăcut și așa m-a chemat să studiez acolo, peste un an.

Dacă te uiți în urmă ai pleca tot acolo, ai face la fel?

Da, deși n-aș mai pleca tot în Germania. E ironic. Dacă aș fi plecat în Franța sau Spania, Italia, probabil că nu m-aș mai fi întors, pentru că ei sunt mult mai apropiați de noi, e soare, frumos, pe când nemții sunt foarte reci, vremea e urâtă. Dar din cauza asta am ajuns să pictez așa. Sunt plusuri și minusuri. Eu întotdeauna am pictat expresionist, dar acolo am început să adopt teme din Balcani, pentru că mi-am dat seama că avem un fond cultural foarte bogat și observam că ai mei colegi de la facultate veniți din toate colțurile lumii începeau să imite, iar eu am refuzat să fac asta indiferent de consecințe. Dacă făceai ca ei aveai șanse să fii promovat de o galerie, să fii luat sub aripa profesorului.

The Greek Crisis

The Greek Crisis

How the mustache was invented

How the mustache was invented

Părinții tăi sunt în România, iar tu acum locuiești și aici și în Los Angeles. Cum faci trecerea? Mi se pare o diferență destul de mare.

Iarna stau acolo că e cald și vara stau aici că e cald (râde). Acolo e bine că n-am foarte mulți prieteni, deci am mult timp să pictez. N-am avut nici grija de a produce bani, agentul meu a vândut.

În America ai vânzări bune. În România cum e?

Merge. Am norocul că arta mea atrage și atunci nu pot să mă plâng. Desigur, sunt perioade mai bune și mai puțin bune, ca în orice afacere, dacă o putem numi așa.

Care sunt dușmanii picturii sau lucrurile, obiceiurile, tendințele care inhibă, denaturează ori amenință procesul artistic?

Evit să gândesc că dacă s-a vândut tabloul X e bine și poate că ar trebui să-l fac și pe următorul tot cam la fel. Pot să-mi dau seama de ce un tablou s-a vândut și altul nu, dar analizând și reanalizând, știu că nu există o regulă anume și încerc să fiu tot timpul spontan, nu să-mi recopiez lucrările. Aici nu mă refer la stil. Sunt unii care mă întreabă: „Tu nu mai evoluezi, nu mai schimbi stilul?“ Dar se ajunge foarte rar la un stil anume și nu cred că e necesar să-l schimb. Nu-mi reproduc picturile, ele sunt unice. Am început, în schimb, să vindem printuri, pentru că în America merg foarte bine.

Domestic Incident

Domestic Incident

Globalization

Globalization

Vagabond Jesus

Vagabond Jesus

Unele dintre picturile tale au o tentă religioasă. Ești un om credincios?

Am fost student la Teologie, dar după un an m-am lăsat.

Ai vrut să fii preot?

Nu, am fost la pictură de biserici, dar ce-am văzut acolo e indescriptibil. E mai rău decât în club la Control.

Student în România?

Da, la Patriarhie. Grași, burtoși, limuzine, șampanii, chestii. Sunt o persoană spirituală. Am cochetat cu credința ortodoxă pentru că eu vin dintr-o familie care e jumătate catolică, jumătate ortodoxă, am avut prieteni jumătate musulmani, jumătate ortodocși. Nu sunt de acord cu ideea asta ultranaționalistă: credința noastră e unică, noi singuri vom fi cei aleși. Hai să fim serioși! Eu încerc să fiu un om bun, să iert, să nu fiu răzbunător, încerc să ajut cât pot.

Tu, ca artist, e imposibil să fii de dreapta, ești de stânga și vei fi întotdeauna de stânga. E un mimetism tâmpit. Îi copiază toți pe ăia din Occident, dar ăia sunt toți de ultra-stânga. Deci ne drogăm, fumăm iarbă, vrem bani că suntem artiști, dar suntem de dreapta, votăm Iohannis. Cum să votezi așa? Tu ești businessman?

Care ar fi soluția ca să nu te pierzi printre profeții care vin să-ți inoculeze tot felul de idei?

Cred că vine din casă. Din păcate, oamenii au din ce în ce mai rar o familie normală, niște părinți echilibrați. Văd lucrurile astea în jurul meu și le-am văzut inclusiv în relații. Întotdeauna când am fost cu persoane fără un părinte sau cu părinți dubioși, asta s-a reflectat 100% în persoana cu care eram. Astea au un impact major. Dacă din casă pleci strâmb, e mai greu să te îndrepți pe drum.

Având experiență și succes, în prezent ai și ucenici pe care îi înveți să picteze. Spune-mi despre activitatea aceasta.

Activitatea se desfășoară la mine acasă sau la ArtEpert Fine Art Concept-store și percep o taxă modică, așa cum și pe mine m-au învățat alții să pictez. Important e să dai mai departe informațiile pe care le deții. Oamenii pe care i-am învățat să picteze mi-au spus că în afară de tehnică, ei s-au și schimbat și au devenit mai încrezători, le-am trezit o anumită speranță. Am rol și de psiholog, oarecum.

Ce sfaturi ai pentru tinerii cu talent, la început de drum? Cum ai spus, unii poate sunt constrânși de norme, trenduri, vor să fie acceptați social sau nu au suficient curaj să se exprime așa cum simt.

În primul rând, să-și caute modele de valoare. În al doilea rând, am observat că foarte mulți au o problemă cu răbdarea. Asta mi se întâmplă și mie, dar încerc să mă autoeduc să am răbdare. Foarte mulți ar trebui să înțeleagă că atunci când ești artist, trebuie să mergi invers decât trendul, turma, inclusiv în politică, pentru că văd artiști care sunt de dreapta. Tu, ca artist, e imposibil să fii de dreapta, ești de stânga și vei fi întotdeauna de stânga. E un mimetism tâmpit. Îi copiază toți pe ăia din Occident, dar ăia sunt toți de ultra-stânga. Deci ne drogăm, fumăm iarbă, vrem bani că suntem artiști, dar suntem de dreapta, votăm Iohannis. Cum să votezi așa? Tu ești businessman?

Ai fost la vot?

Da

Și ce ai votat?

Ponta. Mi-e rușine că am votat Ponta, pentru că întotdeauna am fost contra PSD, dar după guvernarea PDL…

Și acum mulți îl critică pe Iohannis.

Suntem în stadiul de infantilism total: „Ne-am luat țara înapoi“. Dacă ieșeam pe stradă și ziceam că am votat Ponta, cred că îmi luam și câțiva pumni în cap. Am fost amenințat pe Facebook, un tip a vrut să ne întâlnim să ne batem, să ne vedem în Drumul Taberei. Zic: „Ești ungur ca și mine, tata e ungur. Cum să ne întâlnim ca să ne batem?“

Cum vezi societatea de azi?

Rău. Sper să nu mai dureze mult.

Ce anume?

Perioada asta. Să-și dea lumea seama că toți mint. Și eu aș fi fost de acord să nu votez nici Ponta și nici Iohannis dacă aveam altă opțiune. Când am văzut că toată masa intelectualității a votat așa, am zis că e ceva în neregulă acolo.

Miss Liberty

Miss Liberty

Immigrant Sex

Emigrant sex

Mulți vor să plece din România ca să se mute în străinătate. Îi sfătuiești să renunțe la ce au aici ca să se ducă acolo?

Da, sigur. De ce să nu plece? Dar în momentul în care nu le mai place, să se și întoarcă. Acolo e ușor să cazi în capcana banului. Știu că viața e mai grea aici, dar mie mi s-a părut crud să-mi las părinții atâta timp singuri. Ei îmbătrânesc. Orice s-ar spune, cred că lucrurile încep să se egalizeze peste tot: acolo dacă vrei să ai bani, iau ăia tot din tine, spiritual ești praf. Sigur că după un anumit timp, găsești și acolo subterfugii, dar nu mai umblă nicăieri câinii cu covrigi în coadă. Dacă vor să plece, să țină ochii larg deschiși și să aibă grijă unde se învârt, ce fac. E foarte ușor să te pierzi în străinătate.

Paul Hitter

Ca artist, cred că trebuie să faci o călătorie inițiatică, să vezi alte locuri. La 21 de ani, am plecat, am vrut să vânez. Acum, mă uit la tot felul de oameni care pleacă în călătorii să vadă, să cunoască, dar, mi se pare că mulți dintre ei se întorc la fel de goi cum au plecat. Vor doar să bifeze un status: „Domne, am călătorit, am văzut lumea“. Apoi pun tot felul de poze pe Facebook. Dar cu ce s-au ales?

Sunt tentații mari.

Da. Eu privesc străinătatea ca pe un Turn Babel. Dacă pleci singur, e destul de greu să faci față singurătății. Dar e o chestie pe care ar trebui să o încerce fiecare, ca să se întărească sau să se piardă. Depinde de fiecare.

Îți mulțumesc foarte mult!

Cu plăcere.

FOTO: Dragoș Cristescu, Facebook Paul Hitter, paulhitter.com

***

Citește și:

Roxynel: Motocicliștii sunt văzuți ca donatori de organe în România. Afară, lucrurile stau diferit

Cătălin Marin: Femeia e un pericol dacă ești prost

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: