De ce oare s-a schimbat atât față de seara trecută?

NetedoraGuest post: Teodora Netejoru

S. se trezește cu un zâmbet până la urechi, din pricina soarelui ce-i arde jumătate din față, cu mâna stângă în părul lui M. care încă moțăie. Îi sărută apăsat fruntea și îi mângâie tenul măsliniu. Ea îi întoarce supărată spatele acoperindu-se în totalitate cu pilota. Un râs nebunesc îl cuprinde amintindu-și cu plăcere de veselia și energia ei de când s-au regăsit.
M. se ridică din canapea și, fără să-i arunce măcar o privire se așază pe pervazul roșiatic și-și aprinde tremurând prima țigară. Privește în gol și nu scoate nici un sunet, de parcă nu ar fi nimeni prin preajmă. El o privește debusolat, întrebându-se de ce oare s-a schimbat atât față de seara trecută.

Nu o văzuse niciodată atât de pierdută în absolut și nu reușea să-și explice. Cu toate astea, ia Zenitul agățat pe perete, trage filmul și începe s-o fotografieze vrând să se asigure că o să păstreze și acest chip al ei. Abia acum își dă seama cât o iubea de fapt și încearcă să-i găsească toate defectele, ca să se poate smulge din farmecul acestei ființe capricioase.

Ochii ei verzi se umezesc și încep să se audă suspine. S. o cuprinde în brațe, plimbându-și degetele cu bătături de la scris prin buclele ei, fără să spună nimic. Cerul împietrește, muzica nu se mai aude, culorile devin tot mai vagi, trupurile lor se contopesc și totul este lumină. Universul tace și el, se pierde în atingeri fine și miros de tabac. Universul dispare.

Coapsele ei descoperite sunt autostrăzi fără benzi, iar zâmbetul ei timid și vinovat pare a fi un indicator de Accesul Interzis. Niciodată nu și-au vorbit, dar acum știu amândoi că vorbele nu pot lua forma gândurilor lor complexe și tot ce și-ar spune ar fi o simplă înșiruire de sunete fără sens, logică sau înțeles.

Rușinată de cele întâmplate, M. se îmbracă pe fugă în rochia uzată din piele, își acoperă umerii uscățivi cu sacoul verzui și, trăgându-și pe nevăzute bocancii iese pe ușă și aleargă pe scara întunecată până în stradă. „Cum mi-am permis o astfel de ieșire emoțională? Oh, Dumnezeule! Ce fire slabă și fără stăpânire de sine!“ își spune în gând, mâniată.

Traversând strada, întoarce ușor capul și privește peste umăr către balconul din care era aproape sigură că S. o privește mângâindu-și palmele în semn de satisfacție. Spre marea ei surprindere, bărbatul stătea neclintit, fără nicio expresie pe chip de parcă i se arătase o nălucă. S. chiar nu putea pricepe nimic din tot spectacolul ăsta ieftin și încerca să găsească o explicație logică pentru un comportament cu totul, dar cu totul irațional. Nereușind nici măcar după ce ea se pierduse din câmpul vizual, își spune că e doar o fetiță răzgâiată care încearcă să mă impresioneze.

După ore întregi de plimbări până pe Mântuleasa, Caimatei și înapoi, M. a reușit să se calmeze și să-și restabilească buna dispoziție. Urcă acum scările către apartament ducând în mâna dreaptă o sacoșă cu înghețată de ciocolată amăruie, o sticlă din vinul lui preferat și câte ceva de-ale gurii. Nu-și cumpărase țigări. Când intră, îl zărește pe S. în bibliotecă răsfoind un Kafka prăfuit. Incontrolabil, zâmbește cu toată ființa, fericită că acesta nu o părăsise. Îi sare în brațe și îi spune cu un ton naiv: Uite! Nici măcar n-am să fumez! Nici n-am să merg la teatru cu domnul acela! Toate, numai ca să-ți arăt cât de rău îmi pare!

El o privește întrebător, dar lăsându-se din nou pradă sentimentelor și dându-și seama cât de importante erau pentru ea aceste nimicuri promise, o strânge la piept.

Teodoroa Netejoru e tipa aia roșcată care se plimbă tot timpul cu maidanezul în lesa și cu ochii după fațade bucurește stacojii. Nu crede în pungi de unică folosință și nu aruncă pe jos nici măcar chiștoacele de Davidoff. Îi place mai mult călătoria decât destinația, așa că se ghidează după un singur prinicipiu: există un moment potrivit pentru orice. O găsești aici și aici.

***

Citește și:

Fuga de sine

INTERVIU Cătălin Marin: Femeia e un pericol dacă ești prost

Diavolul stă în detalii. Circul dezamăgirii

Advertisements

3 comments

  1. Ema

    Foarte mișto scrii Teo. Mai aștept texte de ale tale pe blog.

    Like

  2. Mulțumesc mult. Încerc sa nu dezamăgesc pe viitor.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: