Curajoasă, asumătoare de riscuri și încrezătoare în sine, Cristina Boncea, autoarea romanului Octopussy, vorbește despre satisfacțiile profesionale și riscurile de la 16 ani, vârsta la care s-a lansat pentru publicul larg reușind să devină vocea unei generații. „Scriu pentru a evolua ca om“, spune tânăra dornică să afle ce se află dincolo de convețiile sociale. Cristina Boncea își lansează sâmbătă, la Green Hours din București, primul său roman nonconformist.
De la ce a pornit ideea romanului tău de debut, Octopussy, și cum a luat formă?
Ideea a pornit de la câteva vise de-ale mele și niște imagini care pur și simplu mi-au apărut din neant în minte… Nu m-am apucat să scriu imediat, bineînțeles, dar știam că vreau să fie ceva creepy, misterios dar și foarte bolnav. Formă a luat chiar de ziua mea când am împlinit șaisprezece ani iar în perioada aceea am scris cam jumătate din carte, urmând să reiau proiectul câteva luni mai târziu și să îl termin în iunie. L-am trimis editurii și am așteptat. M-am bucurat enorm când am primit răspunsul editurii și am continuat să visez în fiecare zi la perioada când cartea mea va ieși pe piață… acum trăiesc în această perioadă și mă bucur enorm în continuare.
Ce satisfacții au venit odată cu apariția volumului tău?
Satisfacțiile sunt imense și constau până și în cele mai mici lucruri. Ador să fiu contactată de oameni noi, de toate vârstele, care mă felicită pentru debut și îmi spun că le-a plăcut cartea mea. Pe lângă autografe, lansări, recenzii, articole, etc. legate de Octopussy, cred că cea mai mare satisfacție este faptul că am reușit să îmi împlinesc visul din copilărie și am făcut primul pas spre o carieră de scriitoare.
Limbajul necenzurat e o cale de a ajunge mai repede la cititori?
Nu, nu este. Calea de a ajunge la cititori și-o croiește fiecare după propria minte și simț artistic. Cartea mea este vulgară pentru că așa este și lumea în care trăiesc cele două adolescente – Becks și Hyena. Prin limbajul vulgar și anumite scene, eu am încercat să redau realitatea adolescenților așa cum este ea. Nu am folosit anumite cuvinte în mod intenționat și categoric nu am considerat asta o strategie de piață. Pur și simplu m-am exprimat precum în viața de zi cu zi căci asta am căutat în tablourile descrise – puțin realism, cu care oamenii (în special adolescenții) să se poată conecta.
Volumul e curajos, nonconformist și pune în lumină o realitate mai greu de digerat de mase. Ai fost criticată pentru promiscuitate și licențiozitate, mai ales că – spun criticii – ai îndrăzneala de a pune pe hârtie povești atipice, încărcate de sexualitate, la 16 ani, când ești „prea mică pentru a cunoaște lucrurile astea“. Ce contestații te-au deranjat cel mai tare și ți s-au părut total deplasate?
Nu m-a deranjat nimic în mod deosebit pentru că mă așteptam la acest gen de reacții. Bineînțeles, este aiurea ca viața mea personală să fie comentată și comparată cu viața personajelor din carte însă lucrul care mă deranjează cel mai tare este faptul că efectiv oamenii nu cred că un copil de 13-14 ani poate face toate acele lucruri pe care le-am menționat: sex, să fumeze, să meargă în cluburi și să aibă genul acela de viață dezordonată, într-un oraș care este în fapt, perfect pentru toate aceste activități. Vreau neapărat să menționez că atunci când am venit din provincie în București și m-am mutat aici la liceu în clasa a IX-a, o foarte mare parte din persoanele de vârsta mea pe care le-am întâlnit fumau deja de pe la 9-10 ani. Urăsc faptul că oamenii nu văd și nu cred asta și spun că am exagerat în Octopussy”. Partea asta este cât se poate de reală. Wake up.
Cum au reacționat apropiații și părinții când ți-au citit romanul? Aveau așteptări? Și-au schimbat părerea despre tine?
Mama m-a sprijinit de la bun început, fără să aibă nicio idee despre lucrurile despre care am scris. După ce am publicat cartea, ea a citit-o și a spus că i-a plăcut. Prietenii mei și apropiații au avut exact reacțiile pe care le așteptam de la ei, din moment ce “cine se aseamănă, se adună”. De asemenea, oamenii din comunitatea online de cititori, bloggeri sau vloggeri – au avut și ei reacții foarte pozitive și m-au susținut în proiectul meu. Nu am pierdut niciun prieten din cauza cărții, dacă asta e întrebarea, căci știam de la bun început cine o va înțelege și cine nu.
Prin limbajul vulgar am încercat să redau realitatea adolescenților așa cum este ea.
Ai spus că scrisul și cărțile sunt foarte importante. Unii scriu pentru a se elibera, detensiona, alții pentru notorietate, pentru a deveni cineva. Unii au scopuri personale, alții sociale. Care e imboldul tău ca să scrii?
Eu scriu pentru a expune poveștile din mintea mea, din necesitate. Scriu pentru că e printre puținele mele talente și mă simt minunat făcând-o. Scriu pentru a împărtăși cu alții, pentru a transmite un mesaj, pentru a evolua ca om și pentru că, de fapt, comunitatea de scriitori și cititori este singura în care m-am simțit bine vreodată. Este locul de care aparțin, de aia scriu și citesc. Nu am făcut nimic special pentru asta, scrisul și cititul au fost hobby-urile mele de când eram mică.
Există autori cu experiență care consideră că pentru a te numi scriitor trebuie să ai vechime, să fi citit biblioteci, să ajungi la maturitate, fiindcă doar așa înțelegi anumite profunzimi. Te consideri scriitoare? Ce atribute îndeplinește, din punctul tău de vedere, cel sau cea care poartă această titulatură?
Nu sunt în măsură să spun ce înseamnă a fi sau a nu fi scriitor. Știu însă că eu nu cred în scriitori “adevărați” sau – ce? Scriitori falși? O persoană care scrie este un scriitor. Eu mă consider o scriitoare și vreau să continui să scriu. Valoarea unei opere literare (și deci și a autorului său) este dată de timp; există eventual scriitori valoroși și mai puțin valoroși, dar tot scriitori se numesc.
Ești o tănără inteligentă și atrăgătoare. Cât e de greu să ai o relație stabilă când există tentații și mai ales după ce ai devenit cunoscută publicului larg? Bănuiesc că ai primit mesaje de la admiratori.
În mod surprinzător, n-am primit încă niciun mesaj nesimțit, vreo scrisoare de dragoste, etc. Pentru mine e foarte ușor să am o relație stabilă și nu consider că dacă am publicat o carte sau dacă peste noapte aș deveni o vedetă – asta ar putea să-mi afecteze relația. O relație este bazată pe cu totul alte lucruri și nu se poate rupe așa de ușor, bazat pe lucruri superficiale. Mă bucur că prietenul meu mă susține în tot ce fac și eu cred că o să rămânem în continuare împreună, indiferent de succesul pe care îl are cartea mea.
Crezi în Dumnezeu? De ce?
Da, cred în Dumnezeu dar de asemenea, Dumnezeu și religiile n-au nicio treabă una cu alta. Prefer să cred în Dumnezeu în felul meu propriu, neinfluențat de nimeni și nimic. De ce cred? Asta nu mai știu și probabil e o întrebare care mă va urmări toată viața. Știu doar că am încetat să cred pentru o perioadă și mă simțeam tare vinovată…
Cristina Nemerovschi a fost ca un reformator social pentru mintea mea și mă bucur că am descoperit-o la timp.
Dumnezeu și religiile n-au nicio treabă una cu alta. Prefer să cred în Dumnezeu în felul meu propriu, neinfluențat de nimeni și nimic.
Ce autori îți plac și pentru ce anume îi apreciezi?
Cum am mai spus-o de atâtea ori, Cristina Nemerovschi este una dintre autoarele mele preferate și reprezintă o persoană foarte importantă în alegerea mea de a publica o carte la editura Herg Benet. Nu știu ce m-aș fi făcut dacă nu aflam de editură sau dacă ei n-ar fi existat pur și simplu! Ce apreciez la ea? Mesajul. Deși cărțile ei au și povești propriu-zise, am întrezărit peste tot mesajul referitor la viața în România care mi-a deschis ochii și m-a făcut să îmi pese. E greu de explicat, cel mai mult vorbește despre asta în singura ei carte non-fictivă de până acum… Eu cred că Nemerovschi trebuie să existe în manualele școlare și asta cât mai repede. Nemerovschi = educație socială. Nemerovschi = NU prostiei. Cristina Nemerovschi a fost ca un reformator social pentru mintea mea și mă bucur că am descoperit-o la timp 🙂
Care este viciul tău?
Dacă vorbim despre lucrurile fizice, pe care le lăsăm cu plăcere să ne slăbească organismele dar să ne întărească mintea… narghileaua. Cât despre un sens mai profund al acestui cuvânt, nu pot spune că am vreunul. Nu e nimic care să fac în mod repetat și să-l consider a-mi fi nociv.
Scrisul este un risc?
Poate acum treizeci de ani sau în statele sub dezvoltate, nu știu. În România anului 2015 – nu. Am voie să scriu și să public tot ce poftesc. Nu văd riscul iar dacă el există, mi-l asum. Căci cum altfel să existe evoluție dacă există cenzură? Orice fel de abolire a activităților intelectuale reprezintă un mare pas înapoi pentru societate. Pe când, dacă scrisul este lăsat în libera lui desfășurare… se prea poate să apară anumite schimbări la nivel de mentalitate, de unde pleacă o mare parte din problemele unei țări.
Am înțeles că va urma partea a II-a Octopussy. La ce să ne așteptăm?
Da, manuscrisul este gata. L-am scris din nevoia cititorilor de mai mult și poate, a anumitor explicații. Am de gând să le ofer aceste explicații referitoare la gândirea personajelor sau trecutul lor. A doua carte o are ca protagonistă doar pe Becks, care între timp a mai crescut și reflectează la “eul” ei din primul volum. Eu sunt foarte mulțumită de rezultat și sper doar ca și ceilalți cititori să mi se alăture în această nouă aventură. Plus că, m-am distrat enorm scriindu-l și am ținut cont de câteva sfaturi primite până acum.
Care e idealul tău în ceea ce privește scriitura? Unde vrei să ajungi?
Vreau să scriu cât mai multe cărți și din ce în ce mai bine. Să reușesc să-mi epuizez imaginația, să-mi storc mintea până ce dau totul afară din mine și-l așez pe hârtie. Dintotdeauna, în cadrul școlii de exemplu – ăsta era lucrul cu care ieșeam mereu în evidență în fața profesorilor și a colegilor. Mi-a luat ceva până să mă decid definitiv dar iată-mă aici, vrând mai mult ca niciodată să ajung o scriitoare cunoscută. Pentru asta, am nevoie de experiență (atât de viață cât și profesională, bănuiesc), muncă și mai ales, idei. Cu siguranță voi reuși. Țineți-mi pumnii!
Unde te găsim zilele astea?
Ne vedem pe 16 mai la ora 8 – la Green Hours. Iar apoi, ceva mai încolo, pe 23 mai la Bookfest, de la ora 13. Dacă mai apare ceva între timp, voi anunța pe site-ul meu oficial.
Un mesaj de final, o recomandare, pentru cititorii tăi, dar și pentru nemulțumiți.
Pentru toți cititorii mei am numai cuvinte de mulțumire și sper să mă susțină în continuare. Pentru cei care nu au citit încă Octopussy – o găsiți la reducere pe foarte multe librării online. Vă recomand să încercați această lectură pentru a vedea cât de aproape puteți ajunge de viziunea mea inițială pentru carte – e o provocare! Câțiva au reușit deja! Pentru nemulțumiți, ca de obicei, vă recomand să recitiți cartea și să faceți abstracție de vârsta autorului… poate de data asta veți fi mai atenți la ceea ce contează cu adevărat.
Îți mulțumesc frumos!
Și eu îți mulțumesc frumos pentru întrebările bine formulate care mi-au dat ceva bătaie de cap (în sensul bun!). Îți mulțumesc de asemenea pentru munca pe care o faci în general pe blogul tău, pentru a susține autorii români.
Fotografii: Cristina Boncea
Citește și:
tipadelasocio 