Ratzone: „Dacă ai prostie și diplome, sclav ajungi“

Ratzone

Contrariat de ipocrizia ambulantă ce ne invadează atât pereții de pe Facebook cât și mințile, Radu Cîrstea Ratzone aduce puțină luciditate dacă nu într-o oră, măcar în câteva minute de medicament. „Oamenii iau lucrurile de-a gata și asta îi va nenoroci pe termen mediu și lung“, crede autorul volumelor „Sunt un gunoi, sunt nimic“, „Ora de medicament“ și „Ocean de nimicuri…“ și al blogului de bun simț, cum îl mai numește el. Tipadelasocio i-a pus câteva întrebări lui Ratzone despre scris, Facebook, prostie și adevăr.

Care e rolul unui blog de bun simț? Postezi frecvent texte prin care protestezi și critici fenomenele ce te nemulțumesc. Unii ar putea considera această atitudine ușor obraznică, ținând cont că pentru ei bunul simț e sinonim cu periajul și cu ploaia de complimente.

Rolul unui blog de bun simț e acela de a avea blestematul de curaj primar cu care să spui ce ai în cap și, mai presus de asta, să ai demnitatea de a-ți asuma. Eu, Ratzone, gândesc, am părerile mele, nu am nevoie să iau nimic de-a gata. Oamenii iau de-a gata și asta îi va nenoroci pe termen mediu și lung. Da, voi folosi verbul a nenoroci de multe ori.

În ultima perioadă văd că publici pe Facebook mesaje anti-consumeriste, pari deranjat de promovare, parteneriate, reclame, advertoriale și celelalte rude din familia propagandistă. Ce te enervează, de fapt?

Să ne înțelegem. Și eu mai scriu articole plătite, dar nu vreau să-și bată cineva joc de munca mea. Așa s-a obișnuit, ca proștii care scriu, se știe, să o facă degeaba. Nu e așa. În lumea celor mari, nimeni nu discută cu tine dacă nu obține niște blestemați de bani. Sunt deranjat de munca pe moca și că mai ales singurul lucru pentru care nu se pot lua bani este munca. Cum dracu. Și mai vin unii cu câte o ofertă te îți vine să le iei fiecare membru și să-l treci prin toți dracii. Apoi am învățat două chestii: dacă ne-am opri din consumerism, am mai avea o șansă să vedem cât de reduși suntem și dacă ne-am pricepe la ceva cu adevărat pe lumea asta, n-ar trebui să lucrăm pentru cineva nici măcar o zi. Poate am deviat. Scuze.

Reușește psihologia inversă să atragă atenția? Mă gândesc la titlul volumului Sunt un gunoi, sunt un nimic“.

Deloc, deloc. Și nu e nimic invers. Titlul este o realitate. Praful s-a ales de el.

Practicăm ipocrizia ca pe o baie de seară nelipsită.

„Șterg fiecare persoană din listă care scrie că viața este frumoasă, minunată, bună sau alte minciuni colosale de acest fel. Este facebook-ul meu și eu nu vreau sa vad asta. Niciodată“ ai postat recent. De ce crezi că viața nu e frumoasă și de ce să-i ștergi din listă pe cei care consideră asta?

Pentru că pe facebook e ca pe tabarabă și toți MINT. Asta în afară de cei care au nevoie să credem că e frumoasă. Viața e doar grea și foarte grea și după ce ne înghesuim ca lighioanele în ziduri de beton care, practic, iau orice șansă la a-ți da seama cine dracu ești, mai și practicăm ipocrizia ca pe o baie de seară nelipsită. Pentru mine totul pare mai negru atunci când văd că tuturor pare să le iasă. Eu știu că nu e așa. Dar minciuna nu intră la mine, așa că mai pun stări. Poate își mai bagă cineva mințile în cap.

Ora de medicamentScrisul are o componenta terapeutică, surprinsă și în volumul tău, „Ora de medicament“. Ai avut momente în care ai simțit că ai luat medicamentul greșit? Ai avut reacții adverse după administrare, după scris?

Da, domniță, de fiecare dată am simțit că a face poezie e o frecție la un picior de fer, nu fier. Da, am luat microbul greșit. Cel mai rău este că doare și acesta nu poate fi descris, este prea mult pentru o fizică, în esență, fizică. Depinde cine se folosește de scrisul tău, depinde dacă atinge, depinde dacă vechii tăi prieteni cred că ești cel mai mare prost sau RATAT. Am deviat, da, am văzut.

Poezie, proză, unde te regăsești? Ce primești de la fiecare?

A Dracu poezie. Acolo. Da, am încercări de proză, acum nu mai am timp așa mult dar renunț mai curând decât curând ca să-mi fac timp. Cineva care mă critică mai des mi-a apreciat proza și e una din părerile de care îmi pasă.

Scrisul salvează? Te salvează?

Scrisul nu mai face nici pe dracu. Consumator de resurse. Auzi, băi, scrisule, treci pe la mine cu o targă, un pachet de kent și o cafea proastă. Ia un pachet, am eu un ibric ponosit.

Care sunt dușmanii scrisului?

Oamenii. Pentru că ei și-au perfecționat tehnica de a-și face rău.

Ai organizat un concurs prin care ofereai „Ora de medicament în dublu exemplar (două Ore de medicament, cum ar veni) pentru cele mai interesante răspunsuri la întrebarea: „Este poetul un nebun. Ce rezultate ai obținut? Tu te consideri nebun?

Da, este, sănătos nu este, asta este clar. Le dau că așa știu eu să vorbesc cu poezia sau cu ce a mai rămas din ea. Oamenii cred că poetul este un nebun frumos și nu e așa. E un doar un om care a pierdut aproape tot și asta duce la nebunie. Da, eu sunt nebun.

foto Ionela BlanariuSursă foto: Ionela Blanariu

Citeam textul „Omul cu pastilele în inimă“ și mă gândeam la evadarea de sine, refuzul problemelor și găsirea aparentă a liniștii în altceva. Funcționează asta și la tine? E comodă fuga de sine?

Nu mai funcționează, a dat gripa mortală în motor. S-a dat peste cap și acum zace în praf. E singura cale. Nu o iei pentru că e mai aproape, o iei doar pentru că ea există.

Ce îți ocupă timpul în afara scrisului?

Momentam mă mint că fac ceva despre care vorbesc. Dar nu e ceva real, se va termina, poate azi, poate mâine, poate săptămâna viitoare. Altfel, de la o vreme, de mult, de fapt, nu mai pot urmări nimic cu atenție, nici film, nici carte, nici meci, nimic, nici somn. În rest, îmi fac griji și scenarii și toate cad ca un păianjen ucis de sus.

Prostia ține cont de diplome? Sau de prejudecăți, obediență?

Dacă ai și prostie și diplome, sclav ajungi. Și ceilalți te vor lua de o glumă bună. Te vor lua în glumă. Nu cred în diplome, urăsc tot ce înseamnă sistemul care le scoate. Urăsc cu putere sistemul de educație demunit așa doar formal. El doar scoate banii de la oameni, în rest, poate să se întâmple orice. Cei care, aparent, sunt educați nu au nicio șansă în afară de a deveni sclavi moderni, un sistem atât de bine pus la punct încât nu vor admite asta deloc. Cât de bine au îndoctrinați, ce praf s-a pus pe valorile acestei lumi fragile.

Unde își pot găsi repere și valorile tinerii de vârstă cu noi, pentru o viață împlinită?

Afară. România nu are identitate, nu are formă și nici conținut pentru că oamenii care pot face asta, sunt, de fapt, animale cu două picioare care văd doar bani în față, vor doar mai mult și mai repede. Tinerii pot să și moară, la dracu cu ei, atâta timp cât sunt mulți și de foame ar face orice, e bine pentru ei. CE repere crezi că are un tânăr rupt de foame sau cel care e sclav sau cel nu are bani pentru ideea lui, că unu are pe mama lui la consiliul de aprobare al proiectelor? Crezi că ala va mai fi vreodată om? Să fim serioși, ala e un caz mort. Și ca el sunt milioane.

Ce autori te-au marcat, influențat, reușind să-ți schimbe perspectiva?

SIMBOLIȘTII.

Cu ce titlu te identifici mai mult ? Ratzone poetul/ scriitorul/ bloggerul/ formatorul de opinii ?
Ratzone Prostul sau cel care nu se pricepe la nimic. Vorbesc din dureri, deci e cât se poate de adevărat. Și n-ai idee cum te face asta să te simți.

Ratzone si Iulian TanasePoza favorită a lui Ratzone. Cu Iulian Tănase, autorul volumului Teoria Tăcerii

Pe când următoarea carte? Ce ai în plan?

Nu mai. Gata. Asta a fost. Ora de Medicament și PA. Nu că ar fi ceva de această carte, e o carte mică și invizibilă. La dracu cu mine, cel din carte, cam ăsta e planul, acolo vreau să merg.

O recomandare, un îndemn, pentru cititorii lui Ratzone și ai Tipei de la socio?

Da, recomand Tipadelasocio pe care o văd ca un brand puternic peste scurt timp. Să nu creadă nimic pentru că oamenii sunt falși și vor profita de orice crăpătură iar în față vor părea mereu că ajută. HA HA!

Citește și:

Cristina Boncea: Oamenii nu cred că un copil de 13-14 ani poate să facă sex și să fumeze 

Cristina Nemerovschi (II): Cocalarii sunt prezenți și printre intelectuali

Advertisements

One comment

  1. Mda. Nici nu ma asteptam la altceva de la el, dar nu e de rau. Oricum eu nu cred ca asta este cu adevărat părerea lui despre viata

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: